In genere, poezia lui Aurel Rau e o expozitie de savanterii, de forme strans lucrate si indelung slefuite, in vederea unui cat mai viu efect de vitrina. Din discursul initial, sentimental si revendicativ, din mai vechea grafie protestatara a „notatiei“ nonsalante, nu s-au pastrat decat repere vagi, umbre topite in fatetele geometrizate. Din cultura cuvantului sunt extrase senzatiile unei vitalitati secunde, ardori si melancolii ale stilului i...
