E greu de spus cand si‑a dat seama fetita din povestea noastra cat de puternica este… Poate de pe vremea cand era atat de mica incat nu ajungea la clanta usii si nici sa bea apa de la fantana tasnitoare. Cu toate acestea, nu ramanea inchisa in odaie si nici insetata nu ramanea. Era de ajuns sa zica o singura data cuvintele nu pot!, pentru ca, rasarita ca din pamant, o mana sa‑i deschida usa sau sa o inalte pana la tasnitura apei. Erau maini...
